Despre Spiritualitate de Theo Pîslaru

 

Liana Barsan este o doamna pe care am intalnit-o ochi in ochi, de doua ori in viata mea, cate cinci minute, in camera de chimioterapie. Am vorbit, insa, cu orele la telefon. Si uite-asa, am realizat ca Dumnezeu ne scoate in cale exact oamenii de care avem nevoie. Mi-a adus tare multa lumina, intr-o perioada intunecata. Mi-a dat carti de care poate nu m-as fi atins niciodata in viata, mi-a dat perspective pe care nu le-as fi avut niciodata. Acum ea se odihneste in loc cu lumina si in inima mea.

 

Un diagnostic de cancer, te pune in fata a milioane de intrebari, de stari, de disperari. Nu poti sa nu te intrebi – De ce eu? De ce acum? Nu provin dintr-o familie religioasa si nici eu nu am cautat sa cunosc mai mult. Si totusi, distonanta dintre Dumnezeu care, pentru mine este eminamente bun si nu are cum sa pedepseasca si perceptia indusa de boala-pedeapsa a fost motiv de cautare si de intelegere. A mea, a rostului, a lui Dumnezeu din mine si a nadejdii, dragostei si credintei. Pentru ca, daca treci printr-o experienta de acest fel, este important sa crezi. In orice. Si orice simti ca te ajuta, ajuta-te. Si lasa-i si pe cei din jur sa o faca. Insingurarea nu face deloc bine pentru ca mintea incepe sa croseteze realitati care nu exista.

Am citit mult despre tot felul de religii, metode de vindecare, abordari terapeutice sau spirituale. E foarte usor sa cazi in extreme cand esti disperat. Este foarte usor sa fii escrocat cand esti disperat. Am incercat sa stau in echilibru. O vreme am facut yoga care m-a ajutat nu doar din perspectiva miscarii, ci si a oamenilor intalniti si a linistirii. Am descoperit isihasmul care mie mi-a inchis cercul. Cred ca este abia inceputul cunoasterii.

Un studiu american facut pe 32.000 de pacienti a aratat ca cei care aveau o orientare spirituala (si aici intra meditatia, petrecerea timpului in natura, voluntariatul) sau religioasa (indiferent de religie) care le dadeau un sentiment de pace si liniste, au avut rezultate mult mai bune in tratament.

Ai auzit de multe ori sintagma – gandeste pozitiv – practic toata lumea o spune atat de des ca aproape ii anuleaza vibratia. E greu sa gandesti pozitiv cand starea ta fizica e destul de precara, asa-i? Si totusi, chiar si durerea cea mai mare va trece. Caci, intr-un fel sau altul totul trece. Fii rabdator! Repeta-ti in fiecare seara ca esti bine si te vindeci!

Nu te teme! Frica paralizanta se ridica in noi de la prima echografie pana la ultima doza de chimio. Frica de necunoscut, frica de durere, teama ca nu vom mai fi sau cea pentru toti ai nostri, teama ca va reveni. De curand am aflat ca, in Biblie, scrie de 366 de ori (pentru fiecare zi a anului, inclusiv cel bisect) –  “Nu te teme!”, iar cu asta in minte poti sa lupti chiar si cu deznadejdea.

In greaca, “om” se spune “anthropos”, care s-ar traduce mai exact “privitor in sus”. Omul, din nestiinta, din uitare sau nepasare se uita de multe ori in jos. Uita-te in sus! Chiar daca nu stii cum sa o faci si toate rugaciunile iti suna ciudat.

Cand eram in terapie, am citit intr-o carte, povata a unui duhovnic - Atanasie, povata pe care am incercat sa o urmez si care mi-a adus constiinta si recunostinta pentru toti cei din jur. Atunci cand te duci seara la culcare si nu stii cum sa te rogi, poti incerca asa: “Doamne! Pentru rugaciunile celor care ma iubesc, pazeste-ma si mantuieste-ma” si apoi imi amintesc de chipul fiecarui om care se gandeste la mine cuun sentiment de dragoste.

Pentru ca doar dragostea ne poate salva. Si iertarea.

 

Acest articol face parte din Revista SANte, Revista de dat curaj (...si indrumat) pentru femeile diagnosticate cu cancer la san, dar si familiei si apropiatilor acestora. Puteti citi toata revista online aici sau ne puteti scrie pe pagina de Facebook, printr-un mesaj privat si hotaram impreuna cum sa ajunga in mainile tale