Primăvara lucrurilor noi. 3 schimbări de sezon

Tags: 

Când eram eu mică, deci să tot fie vreo 20 de ani, primăvara chiar era anotimpul schimbărilor (în bine), al primenirii, al trezirii la viață la propriu. Oamenii se bucurau mai mult și apreciau totul mai mult decât postând o poză de Facebook (care Facebook oricum nu exista :) ). De ceva timp – cam de când lumea pare nemulțumită de orice, oricând – primăvara este anotimpul depresiilor. O zic psihologii britanici și cine ar avea curaj să îi contrazică. Păi eu aș cam avea, ce să zic. :)

Sunt născută primăvara și pe mine, sincer, nu mă atinge astenia de nicio culoare. De fapt, eu nici nu cred că există astenie, ci doar lene ce depășește cotele (de bun-simț) admise (care se manifestă la fiecare dintre noi, indiferent de câte grade Celsius sunt afară).

Anul trecut, în primăvară, nu am avut timp de planuri și schimbări în ce mă privește. Cineva îmi pregătise deja un plan cu vreo 9 luni înainte, așa că primăvara (începând cu 4 aprilie) i-a fost dedicată în totalitate lui #bebeDavid. Zilele s-au umplut de cea mai mare dragoste, de prime emoții mamă-fiu, de schimbat-hrănit-culcat-plimbat & repeat. Nu mă plâng, știam bine ce mă așteaptă, așa că am primit și trăit totul cu maximă bucurie.

Dar.

Dar anul acesta aș vrea să fac ceva (mai multe) și (doar) pentru mine. Nu citiți în notă egoistă rândurile astea. :) Dacă nu sunteți mame, e bine să știți că mamele au și ele nevoie să mai fie și altceva decât mame. Viețile femeilor devin minunate odată cu venirea pe lume a copiilor, dar o pauză de schimbat-hrănit-culcat-plimbat (copilul), măcar din când în când, face minuni.

Pentru primăvara asta, începând chiar cu primele zile din martie, mi-am propus multe, dar primele trei puncte de pe listă sunt acestea:

  • Să donez timp

Paradoxal, deși nu îmi încap toate lucrurile pe care le am de făcut într-o singură zi (și aproape de fiecare dată mai fur câteva ore și din noapte), vreau să dau altora din timpul meu.

O oră pe lună, să zicem, pentru început. Mai târziu, poate mai mult. Veți zice că o oră e o nimica toată. Dar 60 de minute pot însemna enorm pentru un bătrân care nu are pe nimeni. Sau pentru o asociație care, zilnic, pregătește mâncare pentru oamenii străzii. Sau pentru niște copii care ar vrea să se joace cineva și cu ei. Nu am mai făcut niciodată asta, dar simt că m-ar ajuta să o fac. Cum mă va schimba? Habar nu am. Dar cu siguranță mă va schimba. :)

  • Să învăț să vorbesc

Evident că știu să vorbesc. Dar nu cred despre mine că știu să vorbesc bine. La dicție mă refer.

Am făcut câteva ore de Dicție în facultate, dar fiindcă mai mult munceam decât stăteam pe la școală, cred că am ratat esențialul. Mă surprind uneori că vorbesc mai repede decât Florin Piersic și mai alandala decât un elev înainte de examenul de Bac. Dacă mai sunt și obosită, agitată sau emoționată, nu te mai înțelegi cu mine. La exercițiile de dicție – șase sași în șase saci – sunt repetentă, nu am nici un dubiu (la șase sași văd că am probleme și să îl scriu, a trebuit să verific de două ori :) ).

Se spune că haina face pe om, dar cred că nu-i mai puțin important ce și cum scoate omul pe gură. Așa că mi-ar plăcea să-mi îmbunătățesc vorbirea și vreau să mă înscriu la un curs de Dicție fără cusur, cu Melania Medeleanu. Vă țin la curent cu sașii și sacii. :))

  • Să desenez mandala

Nu vă duceți repede pe dexonline.ro, că pun eu aici definiția pentru mandala: MANDALA (cuv. sanscrit „cerc”) s. f. Mulțime de cercuri și pătrate combinate în mod variat, pentru a construi o diagramă, care, în unele religii orientale, reprezintă un simbol al cosmosului și diversele conexiuni cu divinitatea; folosită adeseori ca suport pentru concentrare și meditație. În psihologia abisală a lui G. Jung, m. sunt interpretate ca simboluri ale individualității.

După ce am tot văzut pe Facebook prietene care și-au pozat desenele (nu știu dacă ați observat, dar e o modă acum cu cărțile de desenat pentru adulți), am căutat mai multe despre mandala și am găsit chiar un curs care îi este dedicat.  M-am asigurat înainte că nu trebuie să ai studii de specialitate ca să poți participa. Așa că nu-mi mai rămâne decât să mă înscriu la acest atelier de terapie prin artă. Chiar sunt curioasă ce culori voi alege, căci doar în fața unei foi albe îți poți da seama, și ce spun acestea despre mine. :) Se pare că „procesul creativ prin care dezvoltăm mandala ne pune în contact direct cu aşteptările, emoţiile, convingerile şi blocajele fiecăruia, eliberându-ne prin conşientizare” (citat din prezentarea cursului).

Lista mea cu mici bucurii de primăvară e lungă-lungă, v-aș plictisi dacă aș inșira-o pe toată aici. Aș mai pune pe ea, fără să detaliez: folosirea la maximum a abonamentului la sală, cursul despre Arta de a asculta (aici chiar am mari probleme :) ), plimbările cu bicicleta (pe care nu am mai urcat de aproape doi ani), o oră (măcar) de yoga, o vizită lunară la țară – ca să grădinăresc și să am mintea „goală” câteva ore pe zi și, Doamne-ajută!, pregătirea pentru semimaratonul din toamnă. :)

Articol de Oana Botezatu. Mai multe pe Happytude

Foto: iStockphotos