Atitudine

Cel mai trist lucru pe care mi-l pot imagina e o viață normală.  Lângă o femeie care nu a făcut și nu face niciodată greșeli.    Mie dați-mi una care ridică tonul la fel de obraznic cum își ridică fusta!
  “Ce vrei de Valentine’s Day”? “Pe tine” … Restul discuției nu poate fi redat aici pentru că mai intră și copii :) Cert este că noi, ăștia trecuți de prima tinerețe (poate și de prima soție) știm bine ce poate să urmeze: 
  De curând, chiar pe acest site, Cornelia Oprea mi-a demonstrat că nu sunt singurul. Ei i s-a spus că nu o să câștige niciodată cât un bărbat.  Nu-i așa că știi genul? 
    Serviciul are orele lui. Chiar dacă mai sari peste mese, prânzul, micul dejun, cina, toate au orele lor. Vrei-nu vrei, o anumită rutină îți este impusă de lumea în care trăiești.  În cuplu nu mai ai nicio scuză. 
O piață de oameni. Intrăm.  Evoluăm. Ajungem la reduceri.  Expirăm.   Ne plac etichetele. Ne punem singuri. Altele ne sunt puse. Nici nu intri bine în viață și doctorul îți dă o notă.  A respirat singur? Un punct
“Bunătatea plictiseşte? De ce mă caută încă femeile cu care nu m-am purtat prea bine, iar celalte... fug?” Este mesajul unui bărbat, dar de cele mai multe ori primeam genul acesta de mesaje de la femei. Așa că avem un text unisex. Un unitext :)  
Când eram cu adevărat tânăr am avut șansa întâlnirii cu un milionar care nu-și făcuse banii dintr-un tun cu statul. Cum eu am fost cu adevărat tânăr prin anii 90, era mare brânză. Unii ar spune că și acum. 
Unii vorbesc mult despre ce vor face. Atât de mult încât nu mai au timp să și facă realmente ceva.  Alții promit tot timpul. Dragoste, fericire, că se vor schimba, respect și altele. Cei care le oferă nu au de ce să le promită. Le vezi acum. Te bucură acum. 
Dacă nu te cerți niciodată cu partenerul nu înseamnă că vă iubiți de nu mai puteți. Vă suportați. Sau el n-are nimic de spus.  Nu mai știu cine a zis că nu se ceartă niciodată cu soția, dar cel puțin o dată pe zi o… împacă :)